Americanii votează pe 3 noiembrie pentru toți cei 435 de membri ai Camerei Reprezentanților și pentru 35 de senatori, iar în mai multe state pe buletinul de vot se află și guvernatori, legislaturi statale și alte funcții. Republicanii dețin în prezent majorități în ambele camere. Analistul politic Cătălin Done a declarat pentru Adevărul că votul va stabili echilibrul dintre executiv și legislativ pentru ultimii doi ani ai mandatului prezidențial al lui Donald Trump și că este totodată un test al popularității președintelui.
Done i-a numit pe principalii lideri din Congres: Mike Johnson la Cameră și John Thune la Senat, din partea republicanilor, și Hakeem Jeffries și Chuck Schumer din partea democraților. El a spus că o victorie democrată în Cameră ar putea intensifica controlul parlamentar asupra administrației Trump, inclusiv prin anchete și audieri. Dacă republicanii ar pierde și Senatul, confirmarea numirilor în administrație și în justiție ar putea deveni mai dificilă. În relatarea sa, aceasta ar însemna un guvern divizat, competiție instituțională, negocieri dificile și o șansă mai mare de blocaj legislativ.
George Jiglău, lector la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării din cadrul Universității Babeș-Bolyai și analist politic, a spus că rezultatele pentru senatori și guvernatori ar putea modela și cursa prezidențială din 2028, prin consolidarea politicienilor care câștigă realegerea în mod convingător înaintea competiției interne a fiecărui partid. El a spus că pierderea atât a Camerei, cât și a Senatului i-ar complica mult situația lui Trump, care ar putea în continuare să emită ordine executive, în timp ce un Congres democrat l-ar putea obstrucționa așa cum a făcut-o după alegerile din 2018, prin anchete, comisii, audieri și procedură de destituire.
Articolul amintește că Trump a trecut prin două proceduri de destituire în primul său mandat. Camera a votat de ambele ori punerea sa sub acuzare, iar Senatul l-a achitat. Destituirea nu îl înlătură automat pe un președinte; înlăturarea din funcție cere condamnarea de către Senat cu voturile a două treimi dintre senatorii prezenți.
Done a descris o polarizare identitară și emoțională în care apartenența de partid a devenit parte din identitatea socială pentru o parte semnificativă a americanilor, extinzându-se dincolo de taxe, politică socială și rolul statului, către viziuni concurente despre democrație, autoritate și identitate națională. El a spus că societatea americană nu este împărțită în două blocuri omogene, existând diferențe importante în funcție de generație, categorie socială, comunitate urbană și rurală și grup etnic și religios, dar că sistemul electoral poate amplifica antagonismele existente. Jiglău a spus că polarizarea este vizibilă și în limbajul liderilor, inclusiv în felul în care Trump vorbește despre americanii care nu îl susțin și în replicile ostile pe care acest limbaj le atrage. Despre imigrație, el a spus că, dacă Trump folosește o retorică agresivă față de migranți, candidații democrați răspund cu mesaje mai prietenoase despre imigrație ca fundament al societății americane. A adăugat că competiția bipartidă și alegerile frecvente încurajează fiecare tabără să o prezinte pe cealaltă ca pe o amenințare.
Trump a adus în discuție în mod repetat rămânerea la Casa Albă după 2028, deși Constituția limitează alegerea unei persoane ca președinte la două ocazii. Done a numit un al treilea mandat prezidențial imposibil din punct de vedere constituțional. El a spus că al 22-lea amendament, ratificat în 1951 după ce Franklin D. Roosevelt a fost ales de patru ori și a rupt tradiția informală stabilită de George Washington, prevede că nicio persoană nu poate fi aleasă președinte de mai mult de două ori. A menționat speculații juridice despre o lectură îngustă care distinge alegerea ca președinte de exercitarea funcției prin succesiune, inclusiv un scenariu în care JD Vance ar candida la președinție cu Trump ca vicepreședinte și apoi ar demisiona. Done a spus că această lectură se lovește de obstacole constituționale majore, inclusiv limitele din al 12-lea amendament privind eligibilitatea pentru funcția de vicepreședinte a persoanelor care sunt constituțional neeligibile pentru președinție. Modificarea Constituției ar cere o majoritate de două treimi în ambele camere și ratificarea de către trei sferturi dintre state, un consens pe care l-a numit foarte greu de imaginat. El a tratat discursul despre al treilea mandat ca pe un mijloc de a menține mobilizat electoratul lui Trump și de a-i extinde influența asupra Partidului Republican și a succesiunii din 2028, precum și ca pe un test al acceptabilității politice și al instituțiilor aflate sub presiunea autorității personale.
Și Jiglău a apreciat șansele unui al treilea mandat ca fiind foarte mici și a spus că narațiunea a fost mai puțin prezentă în ultimele luni decât imediat după alegerile din 2024. El a spus că o astfel de schimbare ar fi foarte greu de formalizat, pentru că ar trebui modificată Constituția, și a susținut că sprijinul popular al lui Trump este mai scăzut decât a fost vreodată, cu o ostilitate deschisă de cealaltă parte. A spus că orice încercare de a impune un al treilea mandat prin forța populară, și nu prin mecanisme constituționale formale, ar avea nevoie de un sprijin mai larg sau de o ostilitate mult mai puțin concretă. Privind spre 2028, el a spus că nominalizatul republican ar fi probabil cineva pe care Trump îl susține în fața bazei sale MAGA ca o continuare a propriei președinții. L-a numit pe vicepreședintele JD Vance drept un posibil candidat, spunând totodată că senatori și guvernatori republicani puternici pe 3 noiembrie ar putea apărea ca alternative la politicienii apropiați de Trump.
O schimbare a majorității din Congres ar putea afecta și relațiile cu aliații europeni, finanțarea pentru Ucraina și deciziile de securitate ale NATO. Pentru România, la frontiera estică a Alianței, întrebarea este dacă 3 noiembrie aduce schimbări concrete în relația cu Washingtonul. Done a spus că relațiile dintre SUA și Europa sunt redefinite, administrația Trump presând Europa să crească contribuțiile la apărare, iar Congresul putând influența bugetele și angajamentele externe. O majoritate democrată ar putea exercita un control mai puternic fără a restabili automat politica externă americană de dinaintea celui de-al doilea mandat. El a avertizat că România ar trebui să trateze alegerile ca pe un moment care poate schimba parametrii de funcționare ai securității regionale și a spus că Bucureștiul ar trebui să continue consolidarea parteneriatului strategic cu Statele Unite, participând totodată la capacitățile europene de apărare, astfel încât securitatea regională să depindă mai puțin de schimbările politice de la Washington.
Jiglău nu crede că alegerile vor avea un efect macro atât de mare asupra relațiilor România–SUA, economic, politic sau în planul securității. El a spus că România a încercat să păstreze relații bune cu administrația Trump fără să se îndepărteze de partenerii europeni sau de Ucraina. A descris poziționarea președintelui Nicușor Dan ca părând uneori ambiguă și a apreciat pozitiv această ambiguitate, pentru că îi permite Bucureștiului să continue dialogul cu tabere politice diferite. Dacă se schimbă ceva semnificativ în administrația americană acum sau în 2028, el nu crede că România se află într-o poziție adversă față de oricine ar putea conduce sau influența vârful acelei administrații. A remarcat că legăturile trec și prin instituții americane, diplomați și membri ai Congresului, inclusiv în apărare și securitate, și prin Departamentul de Stat, unde România a avut o relație destul de bună. A spus că dificultățile actuale dintre Washington și capitalele europene sunt prea adânci pentru a fi rezolvate doar printr-o nouă majoritate parlamentară și că alegerile prezidențiale americane din 2028 ar putea conta mai mult pentru politica externă, în timp ce statele europene nu ar trebui să își lege strategiile economice și de securitate de un singur vot.
Rezultatul ar putea influența și politica comercială a SUA, inclusiv tarifele pe care administrația Trump le-a folosit în relația cu partenerii comerciali. Done a spus că taxele la import au devenit un instrument de negociere geopolitică ale cărui efecte depășesc comerțul bilateral, obligând companiile care se bazează pe furnizori internaționali să cântărească costuri suplimentare, posibile schimbări de rute și riscul ca regulile să se modifice pe durata unei investiții. În februarie 2026, Curtea Supremă a SUA a stabilit că International Emergency Economic Powers Act nu îi conferă președintelui autoritatea de a impune tarife în temeiul acelei legi. Hotărârea a invalidat tarifele adoptate pe această bază, fără a elimina capacitatea administrației de a folosi alte instrumente legale pentru a taxa importurile. Done a spus că tarifele nu ar dispărea automat nici dacă democrații ar câștiga Congresul, deși legislatorii ar putea înăspri supravegherea politicii comerciale și ar putea încerca să schimbe cadrul legal. El a numit predictibilitatea problema centrală pentru economia globală și a spus că firmele nesigure de tarife cu luni înainte pot amâna investițiile, renegocia contractele sau căuta furnizori în altă parte, cu efecte asupra unor economii care nu sunt vizate direct, dar se află în aceleași lanțuri de producție și aprovizionare.
În România, Jiglău nu se așteaptă ca investițiile americane deja consolidate să fie afectate semnificativ de rezultatul din 3 noiembrie, semnalând însă proiecte energetice în care politica ar putea conta mai mult. El a descris Statele Unite ca pe un partener important care s-a ancorat destul de bine și a spus că nu crede că acești investitori ar pleca dacă s-ar schimba administrația sau controlul politic de la Washington, ori chiar dacă România însăși ar trece printr-o schimbare semnificativă. A indicat considerațiile economice și funcționarea statului român, inclusiv fiscalitatea, drept ceea ce atrage sau descurajează în general afacerile. A menționat industria auto și IT-ul printre sectoarele cu capital american și a remarcat că o parte din investiții vine prin companii înregistrate în alte state europene, ceea ce face mai greu de măsurat întreaga prezență economică a SUA.
El a făcut o distincție pentru energia nucleară, ridicând întrebări despre reactoarele modulare mici: transparența proiectelor, evaluarea riscului tehnic și de mediu și rolul relațiilor politice în promovarea lor. A spus că aceste minireactoare au fost facilitate sau construite pe considerente puternic politice, legate foarte direct de tabăra MAGA, și a vorbit despre posibile legături între anumite interese economice și persoane apropiate de administrația Trump. A adăugat că unele informații despre aceste relații rămân insuficient documentate, astfel încât influența politică asupra investițiilor nu poate fi tratată ca dovedită. A spus că proiectele ar putea fi afectate negativ și că acest lucru nu ar fi neapărat rău până când oamenii de afaceri români, susținătorii din SUA și ceea ce este descris drept interesele statului american devin mai clare. O schimbare politică la Washington nu ar retrage automat capitalul american, a sugerat el, dar ar putea influența proiectele care depind mai mult de sprijinul unor cercuri politice anume. A recunoscut că opinia sa privind absența unui impact general considerabil se află în tensiune cu ideea că un anumit tip de investiție americană depinde în mare măsură de cine se află la conducere și a spus că acest lucru rămâne de văzut.