Românii își imaginează adesea războiul din Ucraina ca pe un șir de săgeți pe o hartă. Articolul susține că războiul de la granița României se poartă simultan pe mai multe niveluri: un satelit militar rus care urmărește unul american pe orbită joasă, o stație de transformare care decide dacă Sevastopolul are lumină, drone maritime explozive la câteva sute de metri de platforma Neptun Deep și viteza legăturii prin satelit tratată ca monedă de schimb la Washington. Între aceste niveluri zboară drone identificate și neidentificate. Întrebarea incomodă pentru București, spune textul, este dacă România va recupera, analiza și atribui public fiecare dronă care cade pe teritoriul ei sau în apele ei.
La 24 octombrie 2026 au sosit din Ucraina două relatări în aceeași zi. Dimineața, președintele Volodimir Zelenski, ministrul apărării Evhenii Hmara și surse din Ministerul Apărării de la Kiev au confirmat că terminalele SpaceX Starlink și Starshield funcționau din nou fără restricții, cu legături stabile la viteze de peste 400 de kilometri pe oră. În aceeași zi, Crimeea ocupată s-a trezit în întuneric: Sevastopolul avea curent în doar 40 la sută din blocurile de locuințe, după un program de două ore cu lumină și șase fără, iar podul energetic prin care Rusia alimentează peninsula peste strâmtoarea Kerci nu mai funcționa. Institutul pentru Studiul Războiului a consemnat ambele fapte în evaluarea sa zilnică.
În noaptea de 13–14 octombrie, fără avertisment, terminalele Starshield, pachetul militar al rețelei Starlink, au început să cadă de îndată ce depășeau circa 160 de kilometri pe oră. Limita privea viteza terminalului și era deci calibrată pentru dronele ucrainene. Consilierul prezidențial Serhii Beskrestnov, cunoscut ca Flash, a spus că mai multe operațiuni militare fuseseră compromise. Unitățile de pe linia frontului au raportat întreruperi chiar și la 110–120 de kilometri pe oră. Cele mai expuse erau dronele interceptoare folosite împotriva noilor Shahed rusești cu motoare cu reacție, care zboară cu peste 400 de kilometri pe oră, precum și elicopterele care vânează drone lente și loviturile ucrainene cu rază medie în teritoriul ocupat.
Paternitatea deciziei a rămas contestată. Reuters, citând surse informate, a scris că ordinul venea de la Casa Albă. The Wall Street Journal a relatat că Elon Musk a impus personal restricțiile. Musk a răspuns că limitele Starshield sunt stabilite de armata SUA și, în ultimă instanță, de președintele SUA. A amintit că Starlink este destinat activității civile sau defensive și a adăugat că venise vremea ca Zelenski să plece. Casa Albă a negat orice implicare, iar secretarul apărării Pete Hegseth a respins și el un rol al Pentagonului.
Secretarul de stat Marco Rubio spusese că Ucraina ceruse acces la Starshield pentru lovituri în adâncimea Rusiei și nu îl avea. Beskrestnov a declarat pentru BBC că limita de viteză, împreună cu întârzierile în transmiterea informațiilor americane, semăna mai degrabă cu o presiune deliberată decât cu o defecțiune tehnică. Kievul a spus că studiază alternative, de la rețeaua Leo a Amazon până la constelația OneWeb. Potrivit aceluiași consilier, Rusia caută deja modalități de a contracara Starlink, astfel că dependența de un singur furnizor este o dublă vulnerabilitate, față de adversar și față de partener.
Kievul a trimis apoi în state ale Uniunii Europene mașini echipate cu terminale Starlink; acestea au rulat cu peste 180 de kilometri pe oră fără întrerupere. Zelenski a conchis că restricția se aplica numai pe teritoriul ucrainean și că era o operațiune planificată. Comisia Europeană a cerut restabilirea de urgență a serviciului. Ministrul german de externe Johann Wadephul a criticat limita, menționând că Berlinul plătește o parte din abonamente și că contractul finanțat de Germania este valabil până în aprilie 2027. Voci din Congresul de la Washington au amenințat cu măsuri. Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, spusese deja că preferă ca astfel de tehnologii să nu fie folosite în scopuri militare.
La 10 octombrie Washingtonul a suspendat temporar sancțiunile asupra combustibilului rus, pe măsură ce prețurile la motorină creșteau, o creștere pe care articolul o leagă de războiul cu Iranul. Președintele Donald Trump i-a cerut lui Zelenski să oprească imediat atacurile asupra rafinăriilor rusești și a spus că venise vremea ca Ucraina să aibă un nou președinte. A doua zi a anunțat pe rețeaua sa socială un armistițiu energetic cu efect imediat, despre care Zelenski a aflat din presă. Moscova nu a confirmat nimic, iar Trump a menționat și livrarea a trei milioane de tone de motorină rusească. Un oficial al Casei Albe i-a spus ulterior publicației Axios că înțelegerea acoperea doar rafinăriile și că o înțelegere privind centralele electrice și rețelele de electricitate ar putea urma abia după aceea.
Ucraina are o singură rafinărie, abia funcțională, în timp ce Rusia are o întreagă rețea, astfel că un armistițiu limitat la rafinării a fost o concesie aproape unilaterală a Kievului. Loviturile asupra stației Taman și asupra nodurilor energetice din Crimeea nu ating nicio rafinărie. Restabilirea completă a Starlink a coincis cu această nouă campanie. Articolul spune că poate fi o coincidență de calendar sau un semn că limitele ucrainene au fost renegociate odată cu tipul de ținte acceptate.
Potrivit Institutului pentru Studiul Războiului, Cartierul general operativ al ținutului Krasnodar a anunțat că resturi de dronă au căzut la o substație de lângă Belîi, în raionul Temriuk, la circa 69 de kilometri de granița ucraineană. Sistemul de monitorizare a incendiilor FIRMS al NASA a arătat anomalii termice la stația de 500 de kilovolți Taman, nodul prin care trec toate cele patru linii ale podului energetic spre Crimeea. Forțele Sistemelor fără Pilot ale Ucrainei au raportat lovirea a cinci noduri energetice în operațiunea Crimea Switch Off.
Ministerul Energiei al Rusiei a vorbit despre un impact extern asupra infrastructurii energetice și despre întreruperi în Crimeea și în regiunile ocupate Herson, Zaporijia, Donețk și Luhansk. Liderul ocupației Evgheni Balițki, la Zaporijia, a recunoscut o lovitură asupra unui nod principal al rețelei din afara regiunii. Serghei Aksionov, șeful administrației de ocupație din Crimeea, a anunțat restricții la curent și apă, iar guvernatorul Sevastopolului, Mihail Razvojaiov, a confirmat programul de raționalizare. Canale Telegram locale au relatat întreruperi simultane la Sevastopol, Simferopol, Ialta, Feodosia, Alușta și Djankoi, iar NetBlocks a înregistrat o prăbușire a traficului de internet pe peninsulă.
În iulie 2017 și iunie 2018, când Taman a lăsat Crimeea fără curent, Ministerul Energiei și autoritățile din Simferopol au invocat căldura, salturile de tensiune și sistemele de protecție. În 2026 același minister vorbește despre un impact extern. Ziarul rus de afaceri Expert descrisese tăierea Starlink drept una dintre pârghiile prin care Trump îl poate presa pe Zelenski.
Taman nu este o țintă nouă. A fost lovită la 27 februarie cu treisprezece drone, din nou la 20 martie și la 20 august, când un atac a provocat o pană aproape pe toată peninsula. La începutul lui iulie drone ucrainene au scos din funcțiune douăsprezece substații în teritoriul ocupat, zece dintre ele în Crimeea. Ziarul rus în exil Novaya Gazeta Europe a relatat că nordul peninsulei rămăsese fără curent mai bine de o săptămână, iar Aksionov a admis că unele localități fuseseră fără electricitate mai mult de douăsprezece zile.
Până în 2014 Crimeea primea circa 70 la sută din electricitate din Ucraina continentală. După ce pilonii de pe liniile dinspre Herson au fost aruncați în aer în noiembrie 2015, peninsula a trecut printr-o iarnă de raționalizare. În 2015–2016 Moscova a construit podul energetic prin Taman. Defecțiunile tehnice de la Taman din 2017 și 2018 lăsaseră deja întreaga peninsulă fără curent timp de ore.
La câteva ore după anunțul lui Trump din 11 octombrie, ministrul ucrainean de externe Andrii Sîbiha a acuzat Rusia că încălcase deja armistițiul. Rachete și drone rusești loviseră o centrală termoelectrică la Harkov, iar DTEK, cel mai mare furnizor privat de energie din Ucraina, a anunțat noi întreruperi la Kiev. Nici acele lovituri, nici atacurile ucrainene asupra substațiilor din Crimeea nu ating rafinării. În aceeași lună compania rusă Yandex a anunțat închiderea unui centru de date din regiunea Vladimir după un atac cu dronă.
Satelitul militar rus Cosmos 2612, lansat în aprilie 2026 de la cosmodromul Plesetsk împreună cu alți cinci sateliți militari și cu o misiune nedeclarată, a manevrat mai bine de două săptămâni către ICEYE-X36. Acesta este un satelit radar cu apertură sintetică, capabil să vadă prin nori, fum și întuneric, operat de filiala americană a companiei finlandeze ICEYE și înregistrat în Statele Unite. Firma, condusă de directorul general polonez Rafał Modrzewski, și-a extins în ianuarie cooperarea cu armata ucraineană, promițând imagini în timp tactic, și furnizează date și serviciilor poloneze de informații militare. Nu a confirmat niciodată care dintre sateliții săi lucrează pentru Kiev. O imagine radar pe care compania a arătat-o public înfățișează podul peste strâmtoarea Kerci, coridorul pe lângă care trec liniile electrice dinspre Taman.
Potrivit unui raport al Royal United Services Institute, din mai patru dintre cei șase sateliți ruși își aliniaseră orbitele cu planul orbital al ICEYE-X36. La 12 octombrie Cosmos 2612 a intrat pe orbita țintei la circa 555 de kilometri altitudine. La 15 și 16 octombrie a redus distanța de la peste 300 de kilometri la circa cinci, apoi s-a apropiat până la aproximativ jumătate de kilometru și a menținut poziția în weekendul de 17 octombrie. La viteze de circa șapte kilometri pe secundă, această apropiere consumă combustibil în mod deliberat. Astrofizicianul Jonathan McDowell, fost cercetător NASA, o consideră prima întâlnire pe orbită joasă a doi sateliți activi fără consimțământul unuia dintre proprietari. Subsecretarul de stat american Thomas DiNanno a denunțat la Organizația Națiunilor Unite un comportament compatibil cu operarea de arme pe orbită.
Firma americană LeoLabs enumeră posibilități de la culegerea de informații și inspecția de aproape până la intimidare și pregătirea unor operațiuni viitoare. Clayton Swope, de la Center for Strategic and International Studies, crede că scopul probabil era să direcționeze o formă de energie către satelit, de la bruiaj până la un laser. Astronomul olandez Marco Langbroek a avertizat că o asemenea proximitate permite bruiajul local al radarului sau al legăturilor cu solul. Presa de propagandă rusă s-a lăudat că satelitul spion fusese ajuns din urmă. În iulie 2020 Comandamentul Spațial al SUA descrisese manevrele lui Cosmos 2543 ca pe un test de armă antisatelit. Analistul rus Gheorghi Trișkin a declarat pentru The Insider că un atac direct rămâne improbabil, pentru că ar fi tratat ca agresiune împotriva unui activ american.
Retragerea a început la 18 octombrie, la două zile după ce Trump a semnat un ordin executiv care elimina tarifele și cele mai multe restricții economice asupra Rusiei. Swope sugerează că Putin a ales să nu tensioneze relația tocmai când se apropia de o înțelegere cu Washingtonul. Satelitul rus nu s-a îndepărtat mult: a continuat la aceeași altitudine, la circa 400 de kilometri în urma țintei. Alți doi sateliți din aceeași lansare urmează să se alinieze cu orbita lui ICEYE-X37. Swope descrie proximitatea orbitală, în absența unei reguli internaționale care să definească o manevră ostilă, ca pe un robinet pe care Rusia îl poate deschide și închide în funcție de stadiul negocierilor.
Pentru Rusia, spune articolul, Crimeea este un portavion fix: baza Flotei Mării Negre, aerodromuri, radare de apărare antiaeriană, depozite și ateliere de reparații. O peninsulă care funcționează pe generatoare și pe două ore de curent din opt este o bază militară care se uzează încet, cu iarna încă înainte.
Pentru România articolul trage două lecții. Un sistem de energie sau de comunicații cu un singur punct critic este o invitație deschisă, iar Taman o demonstrează. Episodul Starlink arată că un serviciu militar esențial furnizat de o companie privată americană poate fi sugrumat peste noapte, fără explicație și fără un autor recunoscut, în funcție de stadiul unei negocieri politice la Washington. Pentru o țară de pe flancul estic al NATO care își construiește apărarea în jurul acelorași tehnologii, concluzia oferită este redundanța: constelația europeană IRIS², alternative precum OneWeb și comunicații naționale care nu depind de dispoziția unei singure persoane. Dacă Rusia poate urmări pe orbită un satelit american folosit și de serviciile poloneze de informații militare, nimic nu garantează că nu va face același lucru mâine cu capacitățile spațiale pe care se bazează alți aliați de pe flancul estic, inclusiv România.