Gabriela Ciot, profesoară la Facultatea de Relații Internaționale a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe al României, a declarat pentru Adevărul că alegerile prezidențiale din Bulgaria ar putea eroda fiabilitatea strategică regională și redeschide riscul unui blocaj european care să afecteze România.
Ea a spus că o victorie a Ilianei Iotova, aliată cu premierul Rumen Radev, ar consolida tabăra politică aliniată lui Radev atât la președinție, cât și în executivul de la Sofia. Analiștii de la Institutul Polonez de Afaceri Internaționale au descris acest rezultat ca pe o concentrare fără precedent a puterii, cu înclinații pro-ruse, într-un stat membru NATO și UE de la Marea Neagră. Ciot a remarcat că Bulgaria, sub Radev, a continuat să coopereze la solicitările comune ale NATO și a consemnat o propunere de moratoriu asupra atacurilor cu drone în Marea Neagră. Principala preocupare a României, a spus ea, este dacă Sofia rămâne un partener de încredere.
Politica externă a României, a adăugat ea, a văzut deja, prin vetoul Bulgariei din 2021–2022 asupra discuțiilor de aderare la UE cu Macedonia de Nord și Albania, cum Sofia poate bloca dosare în Consiliul European. O președinție Iotova aliniată guvernului lui Radev i-ar putea oferi Sofiei o singură voce instituțională și poziții de blocaj similare în dosare importante pentru România, de la alocările multianuale din bugetul UE pentru Marea Neagră până la ritmul în care infrastructura de securitate devine operațională.
Ciot a spus că pericolul mai acut pentru București ar fi întârzierea strategică. Ea a indicat modul în care Radev a gestionat criza dronelor. O rezoluție a Parlamentului European din 22 octombrie 2026 a criticat explicit gestionarea ambiguă de către guvernul bulgar a amenințării ruse și răspunsul diplomatic slab al Sofiei față de Rusia. Ea a spus că o președinție Iotova aliniată ar înlătura ultimul control instituțional asupra acestei tendințe. Proiectele bilaterale ar putea continua pe hârtie, în timp ce ritmul, ambiția politică și disponibilitatea de a numi Rusia drept amenințare s-ar diminua. În acest cadru, România ar putea adăuga redundanță parteneriatelor sale de la Marea Neagră prin aprofundarea legăturilor cu Turcia și prin formate care nu necesită sprijin politic bulgar.
Pe flancul estic, Ciot a susținut că riscul pentru România ar fi o diluare treptată a coerenței. Bucureștiul s-a poziționat ca ancoră a NATO în regiunea Mării Negre, cheltuind mai mult pentru apărare decât Bulgaria, găzduind formațiuni multinaționale și conducând o abordare dedicată Mării Negre atât în NATO, cât și în UE. Dacă angajamentul Bulgariei de a identifica și contracara Rusia ar deveni condiționat sau retoric, rolul României ar fi mai important și mai expus. Ea a amintit că Radev a recunoscut că logica indica responsabilitatea Rusiei în criza dronelor, dar a refuzat o atribuire formală, lăsând România să poarte o parte disproporționată din povara politică.
Linia Ungaria–Serbia–Bulgaria, a spus ea, este considerabil mai puțin coezivă decât acum șase luni și s-ar putea destrăma. Peisajul politic al Ungariei s-a schimbat după căderea guvernului lui Viktor Orbán, iar noua administrație de la Budapesta a semnalat un curs diferit, renunțând la vetourile sistematice în UE asupra dosarelor legate de Ucraina, care au modelat politica externă maghiară mai bine de un deceniu. O recalibrare similară este în curs în Serbia. Președintele Aleksandar Vučić rămâne în funcție, dar este tot mai constrâns de un guvern de la care se așteaptă un curs mai euro-atlantic și nu își mai poate impune linia echidistantă cu autoritatea de odinioară. Bulgaria ar putea deveni ultimul punct ambivalent din ceea ce a fost un arc de trei capitale de rezistență față de consensul occidental privind Rusia. Pentru România, a spus Ciot, calculul strategic s-a îmbunătățit: în locul unui arc de ambivalență care a încetinit adaptarea NATO la Marea Neagră, Bucureștiul s-ar putea confrunta cu o Sofia mai izolată, o provocare mai subtilă, mai ușor de gestionat dacă diplomația română folosește schimbarea de impuls de la Budapesta și Belgrad înainte ca propriul curs al Bulgariei să se întărească.
O victorie a lui Andrei Gyurov în turul al doilea rămâne la îndemână după un ecart în primul tur de 2,8 puncte procentuale, mai mic decât sondajele care proiectaseră o victorie covârșitoare a Ilianei Iotova. Ciot a spus că acest lucru ar produce o coabitare. Președintele Bulgariei are în principal atribuții ceremoniale și de reprezentare externă, dar poate retrimite legislația spre reexaminare, sesiza Curtea Constituțională, convoca Consiliul Consultativ pentru Securitate Națională, reprezenta statul la summiturile Consiliului European și numi ambasadori. Gyurov ar putea folosi consiliul consultativ, formatul convocat de Iotova după atacurile cu drone din octombrie 2026, pentru a cere o atribuire mai clară Rusiei a atacurilor din Marea Neagră și pentru a contesta guvernul în public, sprijinindu-se pe critica Parlamentului European. Ca fost premier interimar care s-a întâlnit cu secretarul general al NATO, Mark Rutte, și a semnat la Kiev un pact de securitate pentru Ucraina, el ar aduce un capital diplomatic personal.
Limitele structurale ar rămâne severe. Majoritatea parlamentară a lui Radev, de aproximativ 131 de mandate în Adunarea Națională cu 240 de locuri, poate anula vetourile prezidențiale și stabili agenda politică, astfel încât o președinție Gyurov ar funcționa ca o opoziție instituționalizată în interiorul statului. Pentru România, a spus Ciot, acest rezultat ar păstra un interlocutor prezidențial care împărtășește evaluarea amenințării făcută de București, ar putea coordona mesajele la summiturile Consiliului European și ale NATO și ar putea avertiza din timp când guvernul lui Radev ia în calcul decizii dăunătoare securității regionale. În actuala escaladare de la Marea Neagră, a spus ea, un șef de stat care afirmă consecvent o orientare euro-atlantică ar conta pentru politica alianței.
Ea a descris grupul operativ de contramăsuri împotriva minelor din Marea Neagră drept unul dintre cele mai reușite formate de securitate din regiune, cu zece activări încheiate sub comandă rotativă turco-româno-bulgară. O deplasare a Bulgariei spre echidistanță ar submina cadrul, dar ar fi puțin probabil să îl rupă, deoarece amenințarea minelor este fizică și nediscriminatorie și pune direct în pericol comunitățile de coastă și maritime bulgare. Riscul mai mare ar fi o implicare minimă: Sofia să contribuie cu cele mai puține resurse posibile, să se opună protocoalelor de schimb de informații care ar putea implica Rusia sau să blocheze integrarea într-o conștientizare maritimă NATO mai largă. O intervenție din octombrie 2026 a ministrului apărării Stoianov, care a atribuit atacurile din Marea Neagră ambelor părți ale conflictului, Rusia și Ucraina, a semnalat o participare tehnică ce subminează narațiunea strategică.
Pentru infrastructura critică submarină, inclusiv cablurile submarine, conductele energetice și Centrul UE pentru Securitate Maritimă găzduit în comun, o Bulgarie mai puțin angajată ar fi mai îngrijorătoare. Sofia ar putea rezista în liniște misiunilor de supraveghere capabile să detecteze operațiuni hibride rusești, fără a părăsi formal vreun acord. Ciot a spus că Bucureștiul și Ankara ar trebui să urmeze o abordare dublă: să aprofundeze cooperarea navală turco-română suficient pentru ca deminarea și protecția infrastructurii să funcționeze cu un entuziasm bulgar redus, inclusiv inițiativa NATO planificată Black Sea Sentry, și să mențină angajamentul diplomatic cu Sofia pe temeiul că cooperarea este o necesitate practică.
Ea a distins versiunile care se suprapun ale moratoriului Sofiei privind dronele. Formularea Ilianei Iotova este un moratoriu cuprinzător asupra tuturor ostilităților militare care implică toate cele șase state riverane ale Mării Negre, inclusiv Rusia. Versiunea mai restrânsă a lui Radev, prezentată în Consiliul European în octombrie și elaborată împreună cu România, se concentrează pe atacurile cu drone împotriva navelor civile. Ciot a spus că confuzia ascunde o întrebare de bază: dacă Rusia ar trebui tratată ca partener de negociere în aranjamente care acoperă activități pentru care Parlamentul European o consideră direct responsabilă. Un cadru care plasează agresorul și părțile afectate pe picior de egalitate riscă o simetrie falsă care diluează responsabilitatea și complică consensul aliat. Diplomația română, a spus ea, poate susține credibil moratoriul mai restrâns de protecție a civililor pe care l-a coautorat, poate păstra o distanță clară față de formularea mai largă și poate ancora viitoarele discuții despre securitatea maritimă și infrastructura critică în canalele consacrate ale NATO și UE.
Hubul de Securitate Maritimă la Marea Neagră, găzduit în comun la Constanța și Varna și conceput ca brațul operațional al Abordării Strategice a UE pentru Marea Neagră din 2025, se află într-un punct critic de finanțare legat de următorul cadru financiar multianual. Rezoluția Parlamentului European din octombrie cere ca fondurile necheltuite din instrumentul SAFE să fie direcționate către provocările Mării Negre, dar centrul depinde de un sprijin susținut atât din partea Bucureștiului, cât și a Sofiei. O victorie a Ilianei Iotova ar purta riscul ca o președinție aliniată lui Radev să reducă accentul pe funcțiile de supraveghere de securitate ale centrului, să favorizeze mandate mai flexibile sau să schimbe poziția Bulgariei în negocierile bugetare ale UE. O președinție Gyurov ar adăuga o voce complementară în Consiliul European, care să preseze pentru ambiție maximă. Ciot a spus că România ar trebui să împingă operaționalizarea la viteză maximă indiferent de alegeri și să asigure finanțarea proiectelor-pilot prin instrumentele UE existente.
Instabilitatea politică prelungită din Bulgaria, cu opt cicluri electorale în cinci ani, a întârziat deja conectivitatea transfrontalieră. Fast Danube a stagnat din lipsă de studii de mediu bulgare, iar al doilea pod Ruse–Giurgiu rămâne în faza de fezabilitate, în pofida discuțiilor. Un guvern Radev stabil ar putea accelera unele proiecte, dar priorități concurente, inclusiv adoptarea monedei euro, ar putea absorbi spațiul necesar pentru o muncă tehnică susținută. O posibilă revenire către importurile de gaz rusesc ar submina argumentul pentru o infrastructură energetică comună la Marea Neagră. România poate limita impactul prin instrumente care depind mai puțin de voința politică bilaterală, inclusiv Mecanismul pentru Interconectarea Europei și cofinanțarea mobilității militare, și prin diversificarea conectivității pe o axă nord–sud cu Grecia.
Un bloc de vot coeziv româno-bulgar în Parlamentul European a fost dintotdeauna mai degrabă o aspirație decât o realitate. Cele două delegații stau în grupuri politice diferite, iar coordonarea a fost ad hoc. În dosarele de securitate ale Mării Negre, interesele obiective converg în jurul amenințărilor comune cu drone, al centrului comun de securitate maritimă și al nevoilor bugetare multianuale, ceea ce poate susține cooperarea în pofida divergenței prezidențiale. Acolo unde linia lui Radev diferă, în privința gradului de confruntare cu Rusia și a stabilirii unui moratoriu, eurodeputații bulgari aliniați guvernului s-ar putea despărți de omologii lor români. Rezoluția din octombrie a trecut cu 432 de voturi pentru și 52 împotrivă, pe care Ciot a citat-o drept dovadă că narațiunea de securitate a Mării Negre se extinde acum mult dincolo de reprezentanții regiunii.
În privința legăturilor de partid, Ciot a spus că partenerul ideologic firesc al Partidului Social Democrat din România în Bulgaria, Partidul Socialist Bulgar, membru al Partidului Socialiștilor Europeni, a fost efectiv scos de la guvernare când nu a reușit să intre în parlament în aprilie 2026. Bulgaria Progresistă a lui Radev a absorbit electoratul socialist fără să moștenească legăturile instituționale ale acestuia cu rețelele social-democrate europene. Pragmatismul politic poate rămâne totuși liantul, inclusiv un interes instituțional comun pentru infrastructura transfrontalieră. Agenda bilaterală, de la Centrul de Securitate Maritimă la podurile de pe Dunăre și coridoarele energetice, este suficient de densă pentru a susține cooperarea.